Dezvoltare‎ > ‎

Turism

Obiective turistice

Ceramica de la Marginea


Ceramica de la Marginea


Din punct de vedere turistic Marginea este cunoscuta pe plan national si mai ales international prin pastrarea si perpetuarea intr-o forma autentica a stravechilor indeletniciri din epoca bronzului (sec. V - V I ) de modelare manuala a lutului argilos in scopul fabricarii vaselor cu intrebuitare casnica pentru gatit sau pentru prelucrarea laptelui si diverse alte forme ornamentale. 
Unicitatea ceramicii de Marginea pe plan international este data de culoarea neagra rezultata in urma arderii precum si modelarea unor forme specifice traditionale.




Salina Cacica


În jurul anului 1780, in locul unde se află astăzi localitatea Cacica (la 18 km de oraşul Gura Humorului şi la 40 de km de oraşul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798 s-a dat in exploatare aici o salină, aducandu-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsurgic, mai ales din Galiţia, cei mai mulţi fiind de etnie polonă şi de religie romano-catolică.





Obiective

Capela romano-catolică Sf. Varvara - aflată la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adancime. Capela a fost construită in anul 1806 la iniţiativa preotului polon Jakub Bogdanowicz care a dorit ca minerii romano-catolici să aibă unde se ruga inainte şi după terminarea lucrului (in localitate nefiind nici o biserică). Iniţial era căptuşită cu lemn, acesta fiind indepărtat in anul 1904. Patroana capelei este Sf. Varvara (aşa este denumită de către catolicii din zonă şi nu Barbara), patroana minerilor. Capela are tot ce ii trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate in sare masivă.

Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m inălţime. Pereţii sunt rectangulari, iar in partea dreaptă se află o icoană reprezentand-o pe Sfanta Varvara, aici adunandu-se zilnic minerii inainte de a cobori in adancurile salinei, pentru a se ruga ca ea să-i ceară lui Dumnezeu să-i ocrotească in timpul muncii lor, precum şi după ce işi terminau lucrul, pentru a-i mulţumi. Odată, era celebrată aici zilnic Sfanta Liturghie la care participau minerii catolici, greco-catolici şi ortodocşi. În prezent, la data de 4 decembrie a fiecărui an, de Sf. Varvara, coboară in capelă preoţii celor 3 confesiuni mai sus-enumerate pentru a celebra un Tedeum, iar copii prezintă un program artistic in costume populare ale celor 3 etnii şi in 3 limbi.

 

Case memoriale


Casa Memorială Ciprian Porumbescu

Casa Memorială Ciprian Porumbescu


 

Casa in care a locuit poetul Nicolae Labiş a fost construită de invăţătorii Eugen şi Profira Labiş in anul 1954 şi se află in centrul satului Mălini. Casa este compusă din cinci incăperi şi hol. În această casă, tanărul poet a trăit un timp din scurta şi fulgerătoarea sa viaţă, zămislind aici poate cea mai semnificativă parte a inestimabilei sale moşteniri poetice.

 

Casa a fost restaurată inainte de organizarea ei ca muzeu, in 1973. În anul 1975, in această casă a fost amenajat o casă memorială, sub administrarea Complexului Muzeal Bucovina din Suceava. În anul 2001 au fost executate o serie de reparaţii curente (interioare şi exterioare) ale locuinţei.


 
În cele cinci incăperi ale locuinţei au fost reconstituite, graţie exponatelor autentice, incărcate cu o multitudine de conotaţii evocatoare (cărţi, caiete, rechizite şcolare, piese vestimentare, un clopoţel cu “sunet argintiu“, o galenă cu care poetul păstra contactul cu zvonurile lumii, documente, fotografii, afişe etc.), climatul de viaţă şi creaţie al poetului de la Mălini, sugerandu-se coordonatele esenţiale ale operei sale şi aportul extraordinar al acesteia la evoluţia liricii romaneşti contemporane.



Casa Memorială Eusebiu Camilar de la Udeşti

 Casa Memorială Eusebiu Camilar de la Udeşti

 

Cultura populara a comunei se regaseste si in portul popular specific care se poarta  in zilele de sarbatoare de catre batrinii satului.
Ceramica de Marginea este deja o marca binecunoscuta in intreaga lume. In Marginea inceputul olaritului este stabilit de catre istorici in jurul anului 1500.Olaritul a aparut ca o necesitate a oamenilor de a stoca produsele obtinute. Vasele din lut ars au contribuitla dezvoltarea societatii primitive prin posibilitatea stocarii alimentelor si a prepararii acestora. 
Ceramica smaltuita produsa la Marginea este de origine bizantina cunoscuta sub numele de ceramica de Kuty.
 

Un numar inca insemnat de case de locuit isi pastreza arhitectura avand o vechime de mai mult de 100 deani.Numarul acestora este insa de la un an la altul din ce in ce mai redus locul lor fiind luat de impozante edificii moderne cu elemente imrumutate din arhitectura europeana a secolului XX.

In cadrul complexului de la Marginea se afla si un muzeu etnografic, amenajat intr-o casa veche de peste 100 de ani, un adevarat loc de popas pentru oaspetii nostri. Odata intrati in casa puteti admira costumele populare din Bucovina, cu precadere din zona Radauti, costume populare folosite de locuitorii din zona la cele mai importante evenimente din viata satului. Turistii nostri au posibilitatea de a achizitiona aceste adevarate comori ale satului bucovinean. 
De asemenea in muzeu mai pot fi gasite si obiecte de ceramica, tesaturi, impletituri, cosuri de nuiele, coliere din margele, oua incondeiate, oua cu margele. Arhitectura specifica locului este completata de covoarele de lana, confectionate manual de mainile iscusite ale femeilor din sat.

Salina Cacica


Capela ortodoxă
 - aflată la adancimea de 35 metri, unde se desfăşoară Orizontul I. În această zonă, galeria săpată direct in sare este mult mai largă şi are pe pereţi basoreliefuri sculptate in stanca de sare, cu tematică religioasă, opera recentă a unor tineri scultori din zonă, unele după modele similare de la Salina Wieliczka de langă Cracovia. În partea dreaptă a capelei se află Icoana Sf. Daniil Sihastrul. 


Lacul Sărat
 - este un lac artificial săpat manual de mineri la o adancime de 35 metri, pe pereţii căruia se găsesc cristale de sare. Dimensiunile lacului sunt de 10x6 metri. Lacul este ingrădit cu balustradă şi iluminat de cateva reflectoare, cu ani inainte aici făcandu-se mici plimbări cu ajutorul unei plute. 


Sala de dans
 denumită şi "Sala Ing. Agripa Popescu" (după numele primului director general al Regiei Monopolurilor Statului, aşa cum apare intr-un basorelief in peretele de sare) - aflată la adancimea de 37 metri, are dimensiuni relativ mari: 24x12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane şi ele săpate in sare. Aici se organizau 
baluri, intalniri festive, spectacole fiind şi primul loc de distracţie din zonă. 






Casa Memorială “Ciprian Porumbescu “, inaugurată in 1953, este adapostită intr-o anexă originală – singura care s-a păstrat – a fostei case parohiale de la Stupca (Ciprian Porumbescu ) , locuită de familia preotului, scriitorului şi militantului roman din Bucovina, Iraclie Porumbescu, intre anii 1865 – 1883.

Aici se reconstituie prin intermediul unor exponate autentice (ex. pianul Mărioarei  Raţiu-Porumbescu – sora compozitorului) reprezentand obiecte care au aparţinut familiei, o atmosfera de epocă, preponderent rustică, proprie  mediului in care a trăit şi a creat in acest sat intemeietorul muzicii romaneşti moderne, Ciprian Porumbescu (1853-1883), sugerandu-se relaţiile acestuia cu universul satului, gama de impresii ce şi-au pus amprenta specifică asupra personalităţii şi creaţiei porumbesciene.




Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini

Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini

Casa memorială Nicolae Labiş de la Mălini poate fi vizitată de marţi pană duminică intre orele 10.00 - 18.00. Anual aici sunt decernate premiiile caştigătorilor in cadrul concursul de poezie “Nicolae Labiş” de la Suceava.



Inaugurată in anul 1984, Casa Memoriala de la Udeşti este amplasată pe una din uliţele din centrul satului, in locuinţa moştenită de scriitor de la parinţi şi “completată” de el cu incă o incapere şi o verandă.

Expoziţia de bază şi spaţiile memorialistice, distribuite in trei incaperi, conţin un important fond  de obiecte cu  o impresionantă forţă evocatoare, sugestive pentru universul dur al operei  de un realism crud, pe care Eusebiu Camilar (1910-1965) a lasat-o posterităţii  in pagini de proză, de poezie şi dramaturgie. Exponatele etalate  sunt edificatoare  şi in ceea ce priveşte relaţiile scriitorului  cu o serie de confraţi sau, mai ales, cu lumea satului natal din care şi-a extras in esenţa  aproape intreaga sa creaţie literară.